Samponul Larex – nelipsit la spalarea masinii sau al parului papusii preferate.Si ce “placere” era sa il deschizi cu dintii. Plasticul era destul de rezistent. Mai are cineva macar sticla de la shamponul de urzica? :))
Tigarile carpati
Navigam linistit pe net cand am dat la intamplare peste un site dedicat tigarilor Carpati...
Sucul Bem Bem
Va mai amintiti de sucul concentrat Bem Bem (cu lecitina si vitamine)? Dupa ‘89 n-am...
miercuri
Sampon Larex
Samponul Larex – nelipsit la spalarea masinii sau al parului papusii preferate.Si ce “placere” era sa il deschizi cu dintii. Plasticul era destul de rezistent. Mai are cineva macar sticla de la shamponul de urzica? :))
Crema chinezeasca
VIDEO - Ceausescu 23 august 1986 parada
Made in Romania - Ceausescu 1986 - 23 august Cum se sarbatorea 23 August pe timpul lui comunistilor. Zeci de mii de oameni se adunau pe fostul stadion 23 august, actual Arena Nationala.. Cei care erau in parada, se pregateau cu cateva saptamani inainte, cateva ore pe zi.
Video - Juramantu` lui Nicolae Ceausescu
Juramantul lui Nicolae Ceausescu - Astazi, haideti sa vizionam si sa ne aducem aminte de perioada comunista pe timpul regretatului, raposatului, mult iubitului presedinte Nicolae Ceausescu.
marți
Robot din pachete de tigari
Cu ani inainte ca Dexter sa isi construiasca robotul sau mech personal, au fost multi altii (ca mine) care au profitat de viciile parintilor si ale cunoscutilor pentru a face roboti din pachete de tigari. Unii isi mai amintesc “moda”.Am placerea sa vi-l prezint pe LM-bot 100, din 100 de pachete L&M, construit in jurul anului 1992 AD.
Tigarile carpati
Navigam linistit pe net cand am dat la intamplare peste un site dedicat tigarilor Carpati. Am intrat sa vad despre ce este vorba si am aflat ca site-ul este al unui nefumator, care l-a construit in memoria bunicului sau mare fumator de tigari Carpati si in semn de protest fata de faptul ca marca romaneasca de tigari nu este protejata.
“Sunt roman, sunt nefumator si ca urmare a realitatii crude pe care o traim astazi, noi ca romani si anume printre multe altele am permis ca vecinii nostri bulgari sa ne fure de sub nas aceasta traditionala marca de tigari romanesti, am luat decizia de a realiza acest site Internet ca PROTEST” scrie pe site-ul respectiv.
Si eu sunt nefumator, dar nu pot sa nu ma intreb daca mai exista tigari Carpati sau nu? Stie cineva raspunsul?
Tigari Kent si Camel
Pe perioada comunista, pasagerilor care calatoreau cu avionul li se ofereau si tigari, ca cele de jos :DUnul de Kent oferit de Tarom calatorilor
Ca bonul avem si un pachet de Camel.
Inghetata Polar
Update: Am gasit acea inghetata ( Sa ridice mana cine baga in gura si sugea chiar si ambalajul :)) )
Mai tineti minte inghetata aia de cacao ambalata in hartie? Erau niste pachete asemanatoare cu pachetele de unt. Imi pare rau, dar nu am gasit nici o poza sau vre-un ambalaj pe care sa il scanez. Sincer nici nu mai stiu cum arata. Dar tin minte ca de cate ori mancam asa ceva ma murdaream din cap pana in picioare. Asta daca nu dadeam inghetata pe jos cand desfaceam ambalajul.
Guma Turbo cu surprize
Care e faza cu guma Turbo?
- erau foarte bune la gust
- aveau surprize frumoase ce apareau in serii de cate 70
- din cate imi aduc eu aminte, costau 10 lei. puteau fi gasite si la chiocuri si la tigancile ce vindeau seminte.
- ambalajul aparea in mai multe variante de culori: rosu, albastru, verde, galben.
- uneori (vara), surpriza se lipea de guma cand o desfaceai.
- daca le cumparai din acelasi loc, exista sansa sa gasesti surprize doar dintr-o serie de 10 (din aceeasi cutie)
- tara producatoare: Turcia
Celelalte “surprize” de dupa 1990
Majoritatea isi amintesc de cunoscutele “Turbo“, dar au fost o gramada: Lazer (cu echipamente militare), BomBibom si OtoMoto (“clone” de Turbo), fotbalistii (de lipit si fara lipit), surprize cu imitatii de bani (erau buni pt jocuri de carti), cu personaje din desene animate, cu benzi desenate… si cate altele la care nu le mai tin minte numele turcesti sau arabesti! Sa nu uitam de Garbage Pail Kids!
Din suprizele cu fotbalisti, multi dintre ei azi sunt antrenori cunoscuti – Rijkaard si Camacho.
Ambalaje de ciocoloata
Iata cateva ambalaje de ciocolata. Cine isi mai aduce aminte de ele si care va placeau mai mult ? :)
Napolitanele Carmen
Va mai aduceti aminte de napolitanele Carmen ? Pachetul era lung de vreo 15 cm si lat de vreo 10, iar pe ambalaj era cu o dansatoare spaniola care avea o rochie cu galben si rosu…. Erau cu cacao, late cam de doua degete si foarte subtiri. Cele mai bune napolitane pe care le-am mincat vreodata. …Eu sint mare amatoare de napolitane si tot incerc diverse marci, doar-doar voi regasi acel gust…. Slabe asemanari…Poate ca e doar gustul copilariei….
Napolitana Koukou Roukou
Dozatorul TEC
Iti este sete ?Dozatoarele TEC. Erau la mare cautare dupa revolutie.
Era un suc ieftin si bun :D
Ca bonus, avem si o piesa de la
Suc Aurora
Mai tineti minte sucul ala Aurora? Era la sticla de litru verde si avea gust de 7Up (nu ca si cum atunci sa fi stiut ce gust are 7Up) Curios, prietenii mei nu isi aduc aminte, dar mie mi-a ramas emotia cumpararii unei sticle si gustul undeva pe un raft al sufletului.
Vanzatorii de la mare si poze cu maimuta
cine mai doreste?
cine mai pofteste?
crochete calde-avem
nu dati banii pe prostii
luati crochete la copii
…cu marea, cu sarea
cu guvidu, cu stavridu…
Asta era strigata de cei care-ti faceau poze cu maimuta, cu camila etc
dar nu mai stiu cum era...
Sticlele de lapte
Sucul Bem Bem
Suc Pepsi-Cola
Nu stiu daca era produs chiar de Pepsi, pe sticla apare logo folosit de compania Pepsi doar pana in anii ‘60. Poate stie cineva mai multe despre acest “pepsi” autohton.
Sirop de vişine
Îşi aminteşte cineva de sticla aceea de sirop specială? Trebuia s-o iau cu mine după ce am fotografiat-o. Am găsit-o pe la bunică-mea prin magazie.
Soimii patriei si pionierii
Poze cu pionieri si soimii patriei, Doua degete sus cine a prins perioada aia si ce va mai aduceti aminte ? :D
Poze cu pionieri si soimii patriei
Fototeca online a comunismului românesc
De curand s-a lansat un proiect foarte util pentru cei care doresc sa se informeze despre perioada comunista si anume – “Fototeca online a comunismului românesc”
Proiectul Fototecii online a comunismului românesc a fost demarat ca urmare a unui interes tot mai mare din partea publicului privind regimul comunist din România şi din cauza inaccesibilităţii surselor fotografice pentru perioada respectivă. Proiectul a devenit posibil după deschiderea reală, totală, în iulie 2007, a fondurilor comunismului românesc deţinute la Arhivele Naţionale ale României.Sunt disponibile gratuit o sumedenie de fotografii de inalta rezolutie, singura conditie fiind mentionarea precisa a sursei, conform legii si regulilor Arhivelor Nationale (exemplu fotografia de mai jos).
Pe 14 noiembrie 2008, Arhivele Naţionale ale României (ANR) şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) au încheiat un protocol de colaborare în vederea realizării Fototecii online a comunismului românesc, prima şi cea mai mare bază de date gratuită din România, accesibilă pe internet, cu fotografii din perioada 1945-1989, dar şi din perioada 1921-1944.
Amintiri din copilarie – Amintiri din trecut pentru nostalgici si romantici
Amintiri din copilarie – Amintiri din trecut pentru nostalgici si romantici
Nostalgii, nostalgii si iar nostalgii…
Mai stau cateodata si cad pe ganduri si imi aduc aminte cum era pe „vremea mea”. Imi place cand ma intalnesc cu prietenii mei, cand aducem vorba de cum era odata… uff… chiar ne amintim cu placere de acele vremuri si nu stiu de ce, poate e doar o impresie de a mea, dar parca copiii din ziua de astazi au o „altfel” de copilarie, parca „fara copilarie”.
Imi face placere sa-mi aduc aminte de scoala generala, de prima zi de scoala, cum o trageam pe mama de fusta si o tot intrebam daca mai dureaza mult, ca eu m-am plictisit (eram in careul din curtea scolii si pe rand se prezentau invatatorii si tineau cate un discurs probabil mult prea plictisitor pentru mine).
Imi aduc aminte de zilele frumoase in care ma jucam in fata blocului De-a Ascunselea, Sotronul, Tara, tara vrem ostasi!, Petricica, Prinselea, Leapsea. Pe acea vreme nu aveam cu ce sa ne dam bip-uri sa ne chemam afara si ne adunam la joaca strigandu-ne pe le geamuri.
Imi mai aduc aminte de cum se dadea sfoara in cartier ca a bagat la cofetarie Pepsi si fugeam repede sus sa iau cat mai multe sticle sa le umplu, iar daca tot ajungeam la cofetarie imi luam si cateva bomboane din acelea cubaneze, cu diverse arome si invelite in ceolofan (preferatele mele erau cele cu gust de portocale).
Imi aduc aminte cu placere si de Cico, Brifcor si de Zmeurata si de guma de mestecat aceea chinezeasca in forma de tigareta sau cea in poleiala comestibila.
Pot spune ca am trait o mare trecere de la aceste sucuri la cele care exista in ziua de astazi si la modul lor de prezentare. Cand au aparut primele sucuri in cutii metalice, faceam colectie cu ele si aveam peste tot in camera numai cutii de toate culorile si de toate marcile, ma gandeam atunci probabil ca o sa le pastrez etern.
Imi aduc aminte si de stilul de imbracat, eram disperata sa am haine mai deosebite, nu de serie, si o inebuneam pe maica-mea sa-mi dea bani sa-mi iau lucruri de la Fondul Plastic sau sa ma ajute sa-mi croiesc cate ceva singura cu tipare pe care le gaseam in revistele Burda.
Eram inebunita si dupa blugii elastici sau cei care avea multe fermoare, cusaturi sau capse, cu cat mai multe cu atat mai frumosi mi se pareau. Daca puneam mana pe vreo hainuta sau vreun pantofior din strainatate eram cea mai fericita. Imi mai aduc aminte cat de disperata eram dupa incaltamintea straina si ca odata ma potrivisem in oras cand adusesera la magazinul Eva de pe Magheru pantofi balerini din Italia. De disperare mi-am luat 3 perechi de diverse culori, verzi, galbeni si portocalii. Cu stupoare am constat peste ani ca pe cei galbeni nu am apucat sa-i port, caci moda lor a trecut repede (erau din aceia cu varful foarte ascutit si toculet la fel de ascutit, dar mic, de 2-3 cm).
Imi aduc aminte de primul video care l-am avut, l-am primit de la un unchi de al meu din Germania si cum a fost prima caseta pe care am vazut-o la televizorul nostru alb negru cu geam colorat amplasat in fata ecranului. Ceea ce ma face sa-mi aduc aminte de prima caseta vizionata este faptul ca am vazut-o fara sonor. Nu era tras in banda video-ul si nu am avut rabdare pana se rezolva problema, asa ca am preferat sa vad filmele, asa pe muteste. Nu-mi mai aduc aminte ce film era si nici ce am inteles din ele, dar eram tare mandra ca vad un film la video si stiu ca mi-am invitat si o prietena buna sa urmarim impreuna imaginile, iar pentru ca linistea sa nu fie prea apasatoare, am dat usor drumul la radio sa auzim totusi ceva si nu musca. Culmea este ca intelegeam ceva din filmele alea…
Nu stiu de ce, dar consider ca generatiile nascute in anii ’60 – ’70 – ’80 au trecut prin atatea transformari, caci tehnologia a evoluat fulger in ultimii ani. Am trecut de la fara telefon, la comunicarea prin pagere, apoi la telefoanele grele si mari ca o caramida, iar acum avem telefoane precum cartile de credit… Ca tot veni vorba de carti de credit, pe vremurile de mult trecute nu stiu sa fi existat decat carnetele acelea cenusii de la CEC.
Am trecut de la cele 10 minute zilnice de desene animate de la ora 19, cu Mihaela, Pic si Poc, Mieunel si Balanel, la desene animate color dintre cele mai variate si cu programe Tv dedicate, deci pe care poti sta non-stop, cat iti pofteste inima.
Sunt din generatia care a trecut de la muzica ascultata la pick-up, pe placi, la casete imprimate cu muzica de la radio (vai ce ma m-ai chinuiam sa inregistrez o melodie si apoi sa fac o caseta cap coada cu melodiile preferate), la CD-urile din ziua de azi. Despre muzica ascultata atunci nu-mi aduc prea mult aminte, doar ca imi placea Ace of Base, Michael Jackson, Beatles, George Michael sau Wham.
Imi placea sa merg la bairamuri, asa spuneam la chefuri si le savuram la maxim, caci aveam ora fixa la care trebuia sa fiu prezenta acasa, daca mai vroiam sa merg si la urmatorul chef si cum vroiam, eram ascultatoare.
La gradinita nu-mi aduc prea bine aminte ce faceam, doar ca ne jucam foarte mult si ca vizionam povesti cu desene animate la retroproiector (acele mici casete cu imagini care se proiectau pe rand pe perete si care aveau cate un text scris ce ajuta la construirii povestii). Mai invatam si cate o poezie, dar in romana, nu cum se invata astazi in engleza sau vreo alta limba straina.
Am fost apoi Soim al Patriei, apoi Pioner cu insigna si cravata rosie si margine tricolora, am fost si sefa de grupa, cu acel snur rosu care se atarna de un umar spre piept (nu am fost si sefa de comandament, deci nu am avut si snurul galben, nu stiu de ce si chiar nu conteaza acum, dar imi aduc aminte ca atunci l-as fi dorit).
Imi aduc aminte de oracolele pe care le aveam si cum ni le dadeam de la unii la altii sa scriem in ele si cum imi doream cu ardoare ca un anumit baiat sa scrie in el ceva ce as fi dorit sa aud. Imi aduc aminte si de panglicele acelea colorate de la terminarea scolii, pe care la fel fiecare iti scriau prietenii cate ceva scurt si frumos… sau mai putin frumos…
Imi aduc aminte de filmele preferate, de la Prietenul meu elefantul, Linia maritima Oneil (sau parca asa ceva… recunosc ca am cam uitat cum se numea) si pana la Dallas si Bevery Hills. Asteptam cu disperare sambata seara sa urmaresc Telenciclopedia, iar in restul timpului vedeam multe programe bulgaresti, ajunsesem chiar sa stiu sa citesc in limba lor.
Imi aduc aminte si de primele reclame publicitare pe care le vedeam la televizor, vai le adoram, ma uitam cu atata placere la ele si uite unde am ajuns acum, sa schimb programul sau sa fac altceva cand acestea incep sa ruleze.
Imi mai aduc aminte si de bananele verzi invelite in hartie de ziar de pe sifonier unde erau puse la copt si pe care le vizitam din ora in ora in speranta ca se vor fi copt sa pot sa le mananc. Imi spuneam ca atunci cand o sa am posibilitatea o sa mananc numai banane pana o sa ma satur si nu a fost chiar asa atunci cand acestea au fost mai pe toate drumurile.
Imi aduc aminte si de rolele pe care le aveam, acelea cu cate 4 roti, pe care mie tatal meu mi le schimbase cu rulmenti pentru a aluneca mai usor si de care eram tare mandra.
Imi aduc aminte si de ratia de zahar si ulei si de faptul ca pe atunci cafeaua se cumpara proaspat rasnita, ma duceam sa iau cate 50 sau 100 g de cafea care se rasnea la tejgea la acele aparate mari care faceau un zgomot asurzitor.
Mai sunt mult care acum imi scapa, dar este uimitor cat de multe s-au schimbat si cat de mult au evoluat atatea lucruri. Este uimitor la ce transformari am fost martora. Mi se pare un lucru foarte bun ca am prins aceste transformari, caci altfel le simt acum… sau cel putin cred ca el simt diferit fata de cei care sunt din generatiile anilor ’90 – 2000.
Cum pot incheia, doar spunand… nostalgii, nostalgii, nostalgii… :)
Nostalgii, nostalgii si iar nostalgii…
Mai stau cateodata si cad pe ganduri si imi aduc aminte cum era pe „vremea mea”. Imi place cand ma intalnesc cu prietenii mei, cand aducem vorba de cum era odata… uff… chiar ne amintim cu placere de acele vremuri si nu stiu de ce, poate e doar o impresie de a mea, dar parca copiii din ziua de astazi au o „altfel” de copilarie, parca „fara copilarie”.
Imi face placere sa-mi aduc aminte de scoala generala, de prima zi de scoala, cum o trageam pe mama de fusta si o tot intrebam daca mai dureaza mult, ca eu m-am plictisit (eram in careul din curtea scolii si pe rand se prezentau invatatorii si tineau cate un discurs probabil mult prea plictisitor pentru mine).
Imi aduc aminte de zilele frumoase in care ma jucam in fata blocului De-a Ascunselea, Sotronul, Tara, tara vrem ostasi!, Petricica, Prinselea, Leapsea. Pe acea vreme nu aveam cu ce sa ne dam bip-uri sa ne chemam afara si ne adunam la joaca strigandu-ne pe le geamuri.
Imi mai aduc aminte de cum se dadea sfoara in cartier ca a bagat la cofetarie Pepsi si fugeam repede sus sa iau cat mai multe sticle sa le umplu, iar daca tot ajungeam la cofetarie imi luam si cateva bomboane din acelea cubaneze, cu diverse arome si invelite in ceolofan (preferatele mele erau cele cu gust de portocale).
Imi aduc aminte cu placere si de Cico, Brifcor si de Zmeurata si de guma de mestecat aceea chinezeasca in forma de tigareta sau cea in poleiala comestibila.Pot spune ca am trait o mare trecere de la aceste sucuri la cele care exista in ziua de astazi si la modul lor de prezentare. Cand au aparut primele sucuri in cutii metalice, faceam colectie cu ele si aveam peste tot in camera numai cutii de toate culorile si de toate marcile, ma gandeam atunci probabil ca o sa le pastrez etern.
Imi aduc aminte si de stilul de imbracat, eram disperata sa am haine mai deosebite, nu de serie, si o inebuneam pe maica-mea sa-mi dea bani sa-mi iau lucruri de la Fondul Plastic sau sa ma ajute sa-mi croiesc cate ceva singura cu tipare pe care le gaseam in revistele Burda.
Eram inebunita si dupa blugii elastici sau cei care avea multe fermoare, cusaturi sau capse, cu cat mai multe cu atat mai frumosi mi se pareau. Daca puneam mana pe vreo hainuta sau vreun pantofior din strainatate eram cea mai fericita. Imi mai aduc aminte cat de disperata eram dupa incaltamintea straina si ca odata ma potrivisem in oras cand adusesera la magazinul Eva de pe Magheru pantofi balerini din Italia. De disperare mi-am luat 3 perechi de diverse culori, verzi, galbeni si portocalii. Cu stupoare am constat peste ani ca pe cei galbeni nu am apucat sa-i port, caci moda lor a trecut repede (erau din aceia cu varful foarte ascutit si toculet la fel de ascutit, dar mic, de 2-3 cm).
Imi aduc aminte de primul video care l-am avut, l-am primit de la un unchi de al meu din Germania si cum a fost prima caseta pe care am vazut-o la televizorul nostru alb negru cu geam colorat amplasat in fata ecranului. Ceea ce ma face sa-mi aduc aminte de prima caseta vizionata este faptul ca am vazut-o fara sonor. Nu era tras in banda video-ul si nu am avut rabdare pana se rezolva problema, asa ca am preferat sa vad filmele, asa pe muteste. Nu-mi mai aduc aminte ce film era si nici ce am inteles din ele, dar eram tare mandra ca vad un film la video si stiu ca mi-am invitat si o prietena buna sa urmarim impreuna imaginile, iar pentru ca linistea sa nu fie prea apasatoare, am dat usor drumul la radio sa auzim totusi ceva si nu musca. Culmea este ca intelegeam ceva din filmele alea…
Nu stiu de ce, dar consider ca generatiile nascute in anii ’60 – ’70 – ’80 au trecut prin atatea transformari, caci tehnologia a evoluat fulger in ultimii ani. Am trecut de la fara telefon, la comunicarea prin pagere, apoi la telefoanele grele si mari ca o caramida, iar acum avem telefoane precum cartile de credit… Ca tot veni vorba de carti de credit, pe vremurile de mult trecute nu stiu sa fi existat decat carnetele acelea cenusii de la CEC.
Am trecut de la cele 10 minute zilnice de desene animate de la ora 19, cu Mihaela, Pic si Poc, Mieunel si Balanel, la desene animate color dintre cele mai variate si cu programe Tv dedicate, deci pe care poti sta non-stop, cat iti pofteste inima.
Sunt din generatia care a trecut de la muzica ascultata la pick-up, pe placi, la casete imprimate cu muzica de la radio (vai ce ma m-ai chinuiam sa inregistrez o melodie si apoi sa fac o caseta cap coada cu melodiile preferate), la CD-urile din ziua de azi. Despre muzica ascultata atunci nu-mi aduc prea mult aminte, doar ca imi placea Ace of Base, Michael Jackson, Beatles, George Michael sau Wham.
Imi placea sa merg la bairamuri, asa spuneam la chefuri si le savuram la maxim, caci aveam ora fixa la care trebuia sa fiu prezenta acasa, daca mai vroiam sa merg si la urmatorul chef si cum vroiam, eram ascultatoare.
La gradinita nu-mi aduc prea bine aminte ce faceam, doar ca ne jucam foarte mult si ca vizionam povesti cu desene animate la retroproiector (acele mici casete cu imagini care se proiectau pe rand pe perete si care aveau cate un text scris ce ajuta la construirii povestii). Mai invatam si cate o poezie, dar in romana, nu cum se invata astazi in engleza sau vreo alta limba straina.
Am fost apoi Soim al Patriei, apoi Pioner cu insigna si cravata rosie si margine tricolora, am fost si sefa de grupa, cu acel snur rosu care se atarna de un umar spre piept (nu am fost si sefa de comandament, deci nu am avut si snurul galben, nu stiu de ce si chiar nu conteaza acum, dar imi aduc aminte ca atunci l-as fi dorit).Imi aduc aminte de oracolele pe care le aveam si cum ni le dadeam de la unii la altii sa scriem in ele si cum imi doream cu ardoare ca un anumit baiat sa scrie in el ceva ce as fi dorit sa aud. Imi aduc aminte si de panglicele acelea colorate de la terminarea scolii, pe care la fel fiecare iti scriau prietenii cate ceva scurt si frumos… sau mai putin frumos…
Imi aduc aminte de filmele preferate, de la Prietenul meu elefantul, Linia maritima Oneil (sau parca asa ceva… recunosc ca am cam uitat cum se numea) si pana la Dallas si Bevery Hills. Asteptam cu disperare sambata seara sa urmaresc Telenciclopedia, iar in restul timpului vedeam multe programe bulgaresti, ajunsesem chiar sa stiu sa citesc in limba lor.
Imi aduc aminte si de primele reclame publicitare pe care le vedeam la televizor, vai le adoram, ma uitam cu atata placere la ele si uite unde am ajuns acum, sa schimb programul sau sa fac altceva cand acestea incep sa ruleze.
Imi mai aduc aminte si de bananele verzi invelite in hartie de ziar de pe sifonier unde erau puse la copt si pe care le vizitam din ora in ora in speranta ca se vor fi copt sa pot sa le mananc. Imi spuneam ca atunci cand o sa am posibilitatea o sa mananc numai banane pana o sa ma satur si nu a fost chiar asa atunci cand acestea au fost mai pe toate drumurile.
Imi aduc aminte si de rolele pe care le aveam, acelea cu cate 4 roti, pe care mie tatal meu mi le schimbase cu rulmenti pentru a aluneca mai usor si de care eram tare mandra.
Imi aduc aminte si de ratia de zahar si ulei si de faptul ca pe atunci cafeaua se cumpara proaspat rasnita, ma duceam sa iau cate 50 sau 100 g de cafea care se rasnea la tejgea la acele aparate mari care faceau un zgomot asurzitor.
Mai sunt mult care acum imi scapa, dar este uimitor cat de multe s-au schimbat si cat de mult au evoluat atatea lucruri. Este uimitor la ce transformari am fost martora. Mi se pare un lucru foarte bun ca am prins aceste transformari, caci altfel le simt acum… sau cel putin cred ca el simt diferit fata de cei care sunt din generatiile anilor ’90 – 2000.
Cum pot incheia, doar spunand… nostalgii, nostalgii, nostalgii… :)
